Categorie: Blog

Gaura maculară idiopatică reprezintă apariția unei mici rupturi, un orificiu în maculă (porțiunea centrală a retinei). Odată ce gaura se formează, imaginea centrală va părea neclară, ondulată sau distorsionată. Pe măsură ce gaura crește în diametru, o pată întunecată va apărea în vederea centrală. O gaură maculară nu va afecta vederea periferică (laterală).

Vârsta este cea mai frecventă cauză a apariției găurii maculare. Pe măsură ce îmbătrânim, vitrosul (gelul care umple ochiul) începe să se lichefieze și să se desprindă de pe retină. De obicei, vitrosul se decolează fără probleme. Uneori, însă, acesta poate tracționa retina în aria maculei și să formeze o gaură.

O gaură maculară se poate forma și din cauza unor boli oculare ce interesează macula sau a unei leziuni traumatice oculare.

Întotdeauna  gaura maculară afectează vederea centrală, vederea periferică nefiind afectată.

Simptomele ce pot indica prezența unei găuri maculare sunt:

• Dificultăți la citit sau la alte sarcini care necesită privirea de aproape
• Goluri în imaginea centrală (lipsa unor litere dintr-un cuvânt, etc.)
• Vederea în ceață
• Vederea distorsionată (de exemplu liniile drepte pot apărea îndoite sau curbate)

Gaura maculară progresează în timp, deci este posibil ca simptomele să apară doar în momentul când vederea începe să fie afectată.

Femeile sunt mai frecvent afectate decât bărbații. Incidența maximă pentru formarea găurilor maculare idiopatice este la aproximativ 70 de ani.

Factori de risc crescuți sunt:

• Vârsta peste 70 ani
• Istoric familial de afecțiuni maculare
• Traumatisme existente
• Intervenții chirurgicale oftalmologice
• Privirea prelungită la soare sau către o eclipsă
• Utilizara laser pointer sau altor tipuri de laser care lezează macula
• Medicația ce poate fi corelată cu apariția chistelor maculare (niacin sistemic, analogi de prostaglandine topic, tamoxifen)

Tomografia în coerenţă optică (OCT) reprezintă standardul în diagnosticul găurilor maculare și oferă informații detaliate despre anatomia maculei. Imaginea OCT determină dacă este prezentă o gaură maculară în toată grosimea și indică prezența unei tracțiuni vitreomaculare sau a unei membrane epiretiniene.

Examenul OCT:

• confirmă diagnosticul și permite stadializarea găurii maculare
• monitorizează progresia
• ajută la evaluarea postoperatorie

Aproximativ 10% din găurile maculare sunt bilaterale la diagnostic.

• Stadiul 1A: pata galbenă. Acest lucru nu este specific pentru gaura maculară și poate reprezenta și în corioretinopatie seroasă centrală, edem macular cistoid și maculopatia solară.
• Stadiul 1B: gaură ocultă – inel galben în formă de gogoașă (200-300 μm) centrat pe foveola. Aproximativ 50% vor progresa spre stadiul 2.
• Stadiul 2: gaură maculară completă (<400 μm). Cortexul pre-foveolar se separă de obicei excentric, creând o opacitate semitransparentă (adesea mai mare decât orificiul) și inelul galben dispare. Progresia către stadiul 3 este obișnuită.
• Stadiul 3: găuri> 400 μm asociate cu separarea parțială vitreomaculară.
• Stadiul 4: separarea completă a vitrosului de pe întreaga macula și discul optic.

Stadiile 1A și 1B vor fi urmărite la fiecare 2-4 luni în absența simptomelor. La apariția de noi simptome se reevaluează prompt. Pacientul este sfătuit să testeze acuitatea vizuală monoculară cu grila Amsler.

Stadiile 2 și mai mari necesită tratament chirurgical efectuat de obicei în prima lună de la diagnostic pentru a minimiza riscul de progresie al găurii maculare și al pierderii ireversibile a vederii centrale.

Etapele operației:

• Vitrectomie
• Îndepărtarea hialoidei posterioare
• Peelingul membranei limitante interne
• Tamponare intraoculară cu gaz expandabil. Bula de gaz expandabil ajută la aplatizarea orificiului macular și menținerea acestuia pe loc în timp ce ochiul se vindecă. Bula de gaz dispare încet de la sine, absorbindu-se.

Examinarea de control se face la aproximativ 4 săptămâni după tratamentul chirurgical. Frecvența și momentul următoarelor reevaluări depind de rezultatul chirurgical și de evoluția pacientului.

Lucruri de știut despre chirurgia găurii maculare:

• În poziția cu fața în jos, bula este în contact cu macula, lucru esențial pentru a se putea închide gaura maculară. Din acest motiv, pacientul trebuie să țină fața în jos cât mai mult timp posibil, până la o săptămână, dar poate mai mult, după o intervenție chirurgicală de vitrectomie pentru gaura maculară. Discută cu oftalmologul despre momentul în care vei putea îndeplini din nou sarcinile de zi cu zi.
• Până nu dispare bula de gaz nu vei putea zbura într-un avion, să urci pe munte sau să te scufunzi la adâncime. Acest lucru se datorează faptului că variația rapidă în altitudine poate crește presiunea introculara prin distensia bulei de gaz expandabil.
• Daca ai nevoie de orice alt tip de intervenție chirurgicală, asigură-te că îi spui medicului înainte de operație că ai o bulă de gaz expandabil în ochi.
• Anestezia generală cu oxid de azot este interzisă.
• Vederea se va îmbunătăți pe măsură ce gaura maculară se închide. Poate dura câteva luni pentru ca gaura să se vindece. Recuperarea acuității vizuale depinde atât de mărimea găurii maculare, cât și de cât timp a fost acolo gaura înainte de a fi operată.
• Ocazional este necesară mai mult de o operație pentru a închide orificiul.

La fel ca orice intervenție chirurgicală, această operație prezintă o serie de riscuri, printre care se numără:

• Hemoragie intraoculară
• Creșterea TIO (presiune intraoculară) postoperator
• Infecție oculară
• Rupturi de retină iatrogene
• Modificări ale epiteliului pigmentar retinian macular
• Fototraumatism macular
• Decolare retinei (mai puțin de 5%).

Medicul oftalmolog trebuie să îți vorbească despre aceste riscuri și despre modul în care vă poate ajuta intervenția chirurgicală de vitrectomie.

Cu cât afecțiunea este depistată și tratată mai rapid, cu atât cresc semnificativ șansele de succes ale tratamentului.

Rata de închidere a găurilor maculare după intervenția chirurgicală este de aproximativ 80% dacă intervenția s-a efectuat în primul an de la debutul simptomatologiei și scade semnificativ, la 40-45%, dacă vechimea este mai mare de un an.

Suferi de simptomele asociate găurii maculare? Adresează-te unui medic oftalmolog pentru determinarea diagnosticului exact.

Programează o consultație de specialitate în clinica noastră și obține părerea unui specialist.

Află mai multe despre costurile asociate chirurgiei vitreo-retiniene aici.

Ochelarii de soare sunt ochelari proiectați pentru a proteja ochii de lumina excesivă a soarelui. Ochii sunt extrem de sensibili la lumină și pot fi ușor deteriorați prin supraexpunerea la radiații în spectrele vizibile și nevizibile. Lumina soarelui strălucitoare poate fi doar un disconfort temporar, însă expunerea prelungită poate provoca dureri oculare, dureri de cap sau chiar deteriorări permanente ale cristalinului, retinei și corneei.

Efectele pe termen scurt ale supraexpunerii la soare includ o reducere temporară a vederii, cunoscută sub numele de orbire la zăpadă sau blițul sudorilor. Efectele pe termen lung includ cataracta și pierderea vederii nocturne. In ambele cazuri, daunele sunt cauzate de lumina ultravioletă, care arde (la propriu) suprafața corneei.

Ochelarii de soare au fost inițial inventați pentru a reduce strălucirea distractivă  și pentru a permite vizionarea mai confortabilă în lumină puternică. Ochelarii de soare timpurii erau pur și simplu lentile din sticlă sau din plastic care erau menite să reducă stresul ochilor cauzat de lumină puternică.

Ochelarii de soare sunt compuși dintr-o pereche de lentile de filtrare a luminii și un cadru pentru a le menține în poziție. Majoritatea a lentilelor sunt fabricate din plastic colorat, cum ar fi policarbonatul. Cu toate acestea, sticla este încă folosită pentru mărci de înaltă calitate.

Coloranții organici solubili și pigmenții oxidului metalic sunt adăugați la materialul lentilei pentru a absorbi sau reflecta lumina anumitor frecvențe. Acești aditivi nu trebuie să distorsioneze excesiv culorile, cu toate acestea, de exemplu, lentilele prost colorate pot face dificilă discernerea culorii corecte a luminilor de trafic.

Lentilele gri produc cea mai mică distorsiune pentru cei mai mulți oameni, deși chihlimbarul și maro sunt de asemenea recomandate. Albastru și violet tind să distorsioneze prea multă culoare. Aditivii ar trebui, de asemenea, să blocheze cel puțin o parte din lumina albastră care face parte din razele UV cu frecvență mai mică. Ecranul maro sau chihlimbar atenuează cel mai bine lumina albastră, dar cu prețul unor distorsiuni de culoare. Diferite acoperiri chimice care sunt adăugate obiectivului pot îmbunătăți vederea prin reducerea reflexiei sau ecranarea luminii polarizate.

Ramele pentru ochelari de soare sunt realizate din metal sau plastic. Ramele metalice sunt adesea realizate din amestecuri de nichel și alte metale, cum ar fi argintul. Aceste rame au caracteristici proiectate cu precizie, cum ar fi tampoane de nas sculptate, balamale rezistente cu șuruburi autoblocante și flexibile. Producătorii de lux utilizează combinații de nichel, argint, oțel inoxidabil, grafit și nailon în designul lor de top.

Există două elemente cheie de luat în considerare în ceea ce privește designul ochelarilor de soare: moda și funcționalitatea. În ultimele decenii, ochelarii de soare au devenit un obiect de modă înaltă, iar procesul actual de proiectare reflectă această stare. Designerii de îmbrăcăminte de lux, vânzătorii de parfumuri și vânzătorii de articole sportive au conceput colecții de ochelari de soare personalizați pentru a-și promova propria imagine.

În general, aceste modificări în design nu influențeaza funcționalitatea, fiind menite să sporească atracția la modă a ochelarilor. Ramele stilizate, lentilele cu o formă unică și logo-urile în relief sunt toate parte a acestei mistici de designer. În timp ce unele modele sunt considerate „clasice” și atemporale, altele trebuie actualizate continuu pentru a satisface gusturile în continuă schimbare ale publicului. Piața de ochelari de soare pentru copii este un alt domeniu care necesită reproiectări frecvente, deoarece stilul ochelarilor se schimbă de la sezon la sezon pe baza legăturilor de merchandising cu desene animate populare sau alte personaje.

Din punct de vedere funcțional, ochelarii de soare sunt proiectați special pentru o varietate de activități în aer liber. Pasionații de sport au cerințe specifice care se reflectă în designul ochelarilor de soare. Pe de altă parte, ochelarii de soare pentru schiori sunt proiectați pentru a contracara lumina reflectată de suprafețele acoperite de zăpadă. Lentilele de acest tip sunt cunoscute sub numele de blocante albastre, deoarece filtrează violet, albastru și unele raze UV. Pescarii și navigatorii au propriile nevoi speciale care trebuie abordate și ele. Astăzi există ochelari de soare personalizați pentru aceste activități și multe altele.

Ochelarii de soare pot proteja ochii în mai multe moduri. Ochelarii pot absorbi sau reflecta anumite frecvențe de lumină, deoarece ambele reduc cantitatea de lumină care intră în ochi. Tipurile absorbante utilizează diverse substanțe care sunt adăugate pentru materialul lentilei pentru a absorbi selectiv lumina de frecvențe specifice. Această gamă de frecvențe poate fi controlată prin schimbarea amestecului de aditivi coloranti. Puterea absorbției este controlată prin ajustarea cantității de aditiv.

Lentilele reflectorizante au acoperiri antireflectante cu mai multe straturi, constând în principal din particule metalice. Aceste acoperiri metalice reflectă la fel de bine toate culorile luminii și ale radiațiilor UV. Există tipuri reflectorizante cu acoperire nemetalică, care creează un efect de colorare. Prin variația tipului și a cantității de aditiv sau colorant colorant, se poate produce o mare varietate de lentile. Culoarea obiectivului finit indică ce porțiune din spectrul vizibil este transmisă. De exemplu, dacă lentilele sunt gălbui închis, absorb violet, albastru și probabil unele raze UV.

Un alt tip de lentilă, lentila fotocromatică, conține săruri de argint precum cele utilizate în filmul fotografic. Aceste lentile se întunecă în aer liber și se luminează în interior. În acest fel, lentilele își schimbă culoarea ca răspuns la expunerea la UV. Cu toate acestea, gama de modificări a culorii lentilelor nu este suficient de largă pentru a fi eficientă împotriva majorității frecvențelor de lumină și, deși sunt utilizate pe scară largă, lentilele fotocromatice nu sunt universal acceptate de optometriști.

• Colorantul poate fi adăugat la lentile în două moduri principale, fie prin adăugarea de culoare materialului topit al lentilei înainte de formarea lentilei, fie prin post-acoperire chimică a lentilelor finite pentru a atinge nuanța dorită. În prima metodă, aditivii coloranți sunt încorporați în lentilă, în timp ce plasticul sau sticla sunt la temperaturi ridicate și încă lichefiate. Coloranții organici solubili sau pigmenții oxidului metalic sunt adăugați la plastic. Oxidul metalic sau particulele de metal sunt încorporate în sticlă.

• După ce au fost amestecați aditivii corespunzători, plasticul topit sau sticla sunt apoi turnate în forma lentilei generale. Lentilele ieftine sunt pucuri simple care sunt plasate în rame. Lentilele scumpe sunt pregătite într-un mod similar cu metoda prin care sunt fabricate lentilele prescrise. Mai întâi, pucul corespunzător al obiectivului este plasat într-un lensometru, un instrument care este folosit pentru a găsi centrul optic al martorului.

• Lentila este apoi pusă într-un generator de curbă care macină partea din spate a lentilei conform prescripțiilor pacientului. Un polizor de margine macină apoi janta exterioară la forma corectă și pune o teșitură pe margine, permițând obiectivului să se potrivească corect în rame.

• Lentilele pot fi acum acoperite cu material antireflex. Metoda post-acoperire produce lentile care sunt acoperite mai uniform, indiferent de configurația obiectivului. De asemenea, permite îndepărtarea și reacoperirea stratului după realizarea lentilei. O astfel de acoperire poate fi aplicată prin metoda acoperire sub vid, utilizată pentru a depune un strat antireflexiv pe suprafața lentilei pentru a reduce reflexiile interne. Acest strat slab albăstrui este, de asemenea, utilizat în mod obișnuit pe lentilele camerei și pe binoclu.

• Lentilele finite sunt acum gata pentru a fi montate în rame de ochelari. Cadrele sunt construite pentru a menține obiectivele în poziție folosind fie un dispozitiv de fixare cu tensiune, fie un design cu șurub. Montarea prin tensiune este de obicei utilizată în cadrul ramelor din plastic. La acest tip de rame, dimensiunile deschiderii obiectivului pe suprafața frontală a ramei sunt ceva mai mici decât obiectivul în sine. În acest fel, obiectivele pot fi apăsate în deschiderile respective prin marginea frontală a cadrului fără a cădea de pe marginea sa posterioară. Materialul ramei din plastic permite întinderea sau alungirea suficientă pentru a permite lentilelor să se fixeze.

• Cadrele metalice folosesc un design cu șurub, deoarece metalul tinde să se deformeze ușor și nu poate ține și lentilele. Structura metalică a cadrelor are secțiuni extrudate subțiri care sunt îndoite în formele dorite. Structura cadrului care înconjoară deschiderile obiectivului formează o buclă deschisă în care este introdus obiectivul. După introducerea obiectivului, bucla se închide prin atașarea unui șurub la cele două capete deschise.

Procesele de fabricare ale ochelarilor de soare au devenit din ce în ce mai sofisticate ca răspuns la o cerere mai mare de ochelari de înaltă calitate și eleganță. Continuă să fie dezvoltate noi acoperiri care oferă o protecție mai bună împotriva radiațiilor UV. Modul în care sunt fabricate ramele este într-o inovație continuă. Noi tipuri de ochelari de protecție solară de înaltă performanță vor fi dezvoltate pe măsură ce se fac progrese în domeniul opticii, chimiei suprafețelor și metalurgiei.

În optica Opticlinic MED de pe strada Bucegi 13-15 din Cluj-Napoca vei găsi o ofertă diversificată de ochelari de soare din care vei putea să alegi cel puțin o pereche potrivită pentru tine. Echipa noastră poate personaliza ochelarii de soare și cu dioptrii sau îți poate recomanda modele clip-on în funcție de nevoia ta specifică.

Denumită și “ochiul leneș”, ambliopia este o patologie oculară frecventă în rândul bebelușilor și copiilor. Aceasta presupune că vederea unui sau a ambilor ochi nu se dezvoltă corespunzător în primii ani de viață. Este important ca această afecțiune să fie diagosticată și tratată la timp, pentru ca cei mici să dezvolte o vedere bună.

Cauzele principale ale ambliopiei sunt viciile de refracție, diferențele de dioptrii între ochi (anizometropiile), lipsa de paralelism a axelor oculare („ochiul care fuge” sau strabismul), cataracta congenitală și ptoza palpebrală (pleoapă care cade).

1. Viciile de refracție sau hipermetropia, miopia și astigmatismul, în prezența unor dioptrii mari, pot induce ambliopia, mai ales dacă există o diferența între valorile celor doi ochi. Imaginea primită de creier de la ochiul mai ametrop va fi încețoșată, iar creierul va face abstracție de ea, în acest fel vederea acestui ochi nu se va mai dezvoltă corespunzător. Este ușor de trecut cu vederea acest caz, fiindcă vederea copilului, care folosește ambii ochi, poate fi bună.

2. Strabismul apare că o deviație oculară a unui/ambilor ochi, atunci când ei privesc în direcții diferite. Un ochi poate prelua fixația, privind înainte, iar celălalt « fuge » înspre nas, înspre ureche, în sus sau în jos. Ca un mecanism de adaptare împotriva vederii duble, creierul copilului va ignora imaginea primită de la ochiul care nu privește înainte, în detrimentul dezvoltării vederii celui deviat.

3. Opacitățile mediilor transparente ale ochiului. Leziunile și cicatricile de suprafață oculară/cornee, cataractă congenitală, persistența unor formațiuni remanente din viață intrauterină la nivelul corpului vitros pot provoca apariția abliopiei, pot împiedica stimularea retinei și dezvoltarea vederii în primii an de viață.

4. Ptoză palpebrala împiedică printr-un mecanism similar dezvoltarea vederii și poate duce la apariția ambiopiei. Este posibil ca un copilul să nu realizeze că nu vede cu un ochi, iar părintele să nu observe instalarea ambliopiei, mai ales atunci când nu există un strabism cu o deviație vizibilă.

Pentru a obține un diagnostic corect, medicul oftalmolog verifică vederea celor doi ochi prin diferite mijloace, în funcție de vârsta copilului. Doctorul îi poate arăta diferite lumini, jucării, figurine sau să îi acopere un ochi. 

Dacă un ochi este ambliop, acoperirea celui sănătos va neliniști copilul, acesta încercând să îl descopere. În funcție de vârstă, se va efectua un consult complet, pentru investigarea posibilelor cauze care să afecteze vederea. 

Vederea scăzută la un ochi nu înseamnă neapărat o ambliopie instalată, ea s-ar putea datora necesității portului de ochelari.

Consultul oftalmologic este recomandat încă din primul an de viață, cu atât mai mult dacă se observă deviații oculare după vârstă de 4 luni, o pupila albă sau dacă există rude cu probleme de strabism, cataractă congenitală sau alte patologii oculare. Dacă nu există probleme este necesar un consult oftalmologic până la vârstă de 3 ani.

Află care sunt semnele care indică tulburări de vedere la copii în acest articol de pe blogul nostru.

Tratamentul ambliopiei constă în determinarea copilului să folosească ochiul leneș. Cel mai frecvent, se aplică un ocluzor sau un « plasture de pirat » pe ochiul care vede. 

Mai rar, se administrează picături care încețoșează privirea, se aplică un filtru sau o lentilă care încețoșează maginea ochiului cu vedere bună. În general durează de la câteva săptămâni până la câteva luni în funcție de caz ca vederea ochiului ambliop să crească. 

Odată dezambliopizarea fiind făcută, este nevoie de o perioada de întreținere cu port parțial al ocluzorului. Raționamentul este că vederea ochiului dezambliopizat poate scădea din nou, așa că este importantă monitorizarea de către oftalmolog pentru a urmări acest progres.

În unele cazuri, se recomandă o intervenție chirurgicală de cataractă sau strabism, pentru a corecta cauzele ambliopiei. Postoperator, este posibil să fie necesar portul ocluziei pe ochiul cu vedere bună, pentru a stimula și îmbunătăți vederea celui ambliop.

Tratamentul ambliopiei este important pentru dezvoltarea vederii ochiului leneș. Chiar dacă s-a intervenit chirurgical sau cu portul ochelarilor în vederea tratării cauzelor ambliopiei, ambliopia însăși trebuie tratată. În caz contrar, deficitele de vedere se pot instala și menține toată viața. 

Ambliopia poate fi depistată printr-un control de rutină care se recomandă cât mai repede, pentru a avea mai multe șanse de tratament/dezambliopizare. Un copil poate beneficia de un consult oftalmologic încă din primele zile de viață sau, dacă aspectul ochilor este normal, în primul an. 

Tu l-ai dus pe cel mic la un consult oftalmologic? Dacă crezi că e timpul să-i testezi vederea, poți face rapid o programare online aici. 

Echipa noastră are experiență în interacțiunea cu copiii, iar vizita la oftalmolog se poate transforma cu ușurință într-o joacă și o experiență pozitivă.