Ochii noștri produc în mod constant umoare apoasă. Ea hrănește mediile transparente din ochi, precum corneea și cristalinul, fiind ea însăși în mod normal un mediu transparent.
Trebuie să existe un echilibru între cantitatea produsă și cantitatea evacuată de umoare apoasă, la nivelul unghiului camerular. Acest echilibru menține presiunea intraoculară stabilă. Dacă însă unghiul camerular nu mai funcționează eficient, se va acumula lichid în exces în ochi, crescând astfel tensiunea. Tensiunea crescută se va repercuta asupra nervului optic, lezându-l.
Nervul optic e format din mai mult de 1 milion de fibre optice, fiind ca un cablu electric format din mai multe fire. Pe măsura ce aceste fibre sunt lezate, vei începe să ai deficite în câmpul vizual, pe care e posibil să nu le sesizezi decât în momentul în care majoritatea fibrelor au fost deja lezate. Dacă toate fibrele au suferit daune, ochiul va deveni nevăzator, daunele fiind ireversibile.
În glaucom, tocmai fibrele nervoase sunt cele lezate de presiunea intraoculară crescută, ceea ce face ca informația vizuală de la nivelul ochiului să nu poată fi transmisă către creier (vedem cu creierul, ochiul doar preia imaginea și o transmite creierului).